Dacă de faptele lui Moş Crăciun s-au ocupat, timp de sute de ani, mulţi scriitori mai mult sau mai puţin anonimi, viaţa personajului care îşi face apariţia în fiecare an, cu aceeaşi precizie, n-a prea fost pusă pe tavă cititorului. Unul dintre cei care şi-a luat însă în serios rolul de „biograf“ al lui Moş Crăciun, chiar şi în convenţiile ficţiunii, a fost Frank L. Baum, care, la doar doi ani după ce şi-a publicat Vrăjitorul din Oz, a revenit cu un alt roman, de data aceasta despre Viaţa şi aventurile lui Moş Crăciun. Povestea porneşte de la primele zile ale celui care avea să-şi câştige faima internaţională coborând în fiecare an pe horn, trecându-i în revistă copilăria alături de mama-leoaică adoptivă, dar şi educaţia primită de la nemuritorii pădurii fermecate, după ce va fi înfiat de nimfa Necile.
Universul imaginat de Baum, care va fi preluat mai târziu de mai toate canelele culturii populare, fiind transformat în roman grafic, dar şi animat de japonezi în 24 de episoade, nu face rabat de la creaturi cu puteri magice, gnomii, zânele şi nimfele având de-a face cu spirite şi spiriduşi, dar şi cu demoni.
Claus - însemnând „cel mic“ şi tranformat mai târziu în Neclaus, „fiul cel mic al lui Necile“ - îşi începe „cariera“ inventând şi construind jucării, după care va merge să viziteze lumea oamenilor obişnuiţi, unde jocurile fanteziste ale pădurii fermecate sunt înlocuite de războaie, nedreptăţi şi de sărăcie.
Aventura începută odată cu sejurul printre muritori păstrează mare parte dintre elementele reciclate de-a lungul anilor din diferite tradiţii populare, însă Baum are grijă să le găsească explicaţii convingătoare şi să le ofere o altă coerenţă. Aşa se face că, deşi Moş Crăciun/Santa Claus este la început un simplu „pui de om“, după şaizeci de ani de fapte bune în slujba umanităţii, consiliul pădurii magice decide să i se cadorisească nemurirea, cu mantia fermecată de rigoare. Pentru Baum, această carte apărută în 1902 nu a fost nici prima, nici ultima întâlnire cu Moş Crăciun: în 1904 va mai publica o povestire, „Un Moş Crăciun răpit“, în care acesta intra pe mâinile demonilor din peşteri, iar în 1909, când îşi va revizita Ozul cu „Întoarcerea în Oz“, acesta va fi invitat de onoare la petrecerea prinţesei Ozma din Oraşul de Smarald.
Deşi Viaţa şi aventurile lui Moş Crăciun au deja peste o sută de ani la activ, cartea se ţine departe de desuetudine, creaturile care populează din plin paginile lui Baum putând concura cu mai toţi rivalii şi corespondenţii lor din fantasy-urile din zilele noastre. Ba mai mult, povestea păstrează mult din amprenta basmelor de demult, pe care scriitorul american le-a distilat cu atenţie, intrând în pielea marilor povestitori.
Pe numele său complet “Minunatul vrăjitor din Oz”, povestea modernă a scriitorului american L. Frank Baum a făcut o “carieră” glorioasă. Micuţa Dorothy şi amicii ei, Omul de Tinichea, Leul cel Laş şi Sperie-Ciori îşi datorează în parte succesul planetar şi minunatei ecranizări a lui Victor Fleming din 1939 ce transforma în star o tânără actriţă înzestrată cu o voce de aur, Judy Garland, şi îmbogăţea coloana sonoră a lumii cu excepţionala melodie “Somewhere Over the Rainbow”ce s-a lipit perfect pe poveste, devenind aproape sinonimă cu ea, deşi, în realitate, în carte nu se vorbeşte deloc despre vreo aşezare situată “undeva, dincolo de curcubeu”.
Dedicată “bunului meu prieten şi tovarăş care e soţia mea”, Vrăjitorul din Oz a văzut lumina tiparului în 1900 beneficiind de ilustraţiile lui W.W. Denslow şi de atunci încolo a avut parte de mii de reeditări şi de traduceri. Într-o prefaţă scrisă ca o scrisoare de intenţie, L. Frank Baum explica cititorilor maturi ce l-a mânat în lupta de promovare a basmului modern: “Zânele înaripate ale fraţilor Grimm şi ale lui Andersen au adus mai multă fericire în inimile micuţilor decât toate celelalte creaţii omeneşti. Totuşi, basmele de altădată, după ce şi-au slujit scopul generaţie după generaţie, pot fi de-acum clasate drept “istorice” în biblioteca tinerilor cititori. A sosit aşadar momentul pentru o serie de noi “poveşti” din care să fie eliminate stereotipurile, precum spiriduşul, piticii şi zânele, împreună cu toate incidentele îngrozitoare născocite de autorii lor pentru a acorda fiecărui basm o morală înfricoşătoare. Educaţia modernă include moralitatea, aşa că, în prezent, copiii caută în poveşti doar amuzamentul, renunţând cu dragă inimă la toate întâmplările nefericite”.
Pornind cu acest gând în minte, L. Frank Baum a purces la scrierea Vrăjitorului din Oz pe care a dorit-o o carte capabilă să le aducă micilor cititori doar distracţie şi voie bună, un basm modern “din care copiii să reţină mirarea şi bucuria, lăsând deoparte strângerile de inimă şi coşmarurile”.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
