Strigatul pietrelor

Strigătul pietrelor este genul de poveste în a cărei limpezime se citeşte tulburător de clar tristeţea unei conştiinţe îndelung încercate, care tânjeşte însă după o ordine şi o înţelegere de ordin superior. Personajul central este Tsuyoshi Manase, un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, iubitor de cărţi şi colecţionar amator de pietre. în pasiunea cu care adună micile fărâme de rocă, bărbatul care pare să-şi ducă paşnic viaţă după război reface, la nivel simbolic, o veche mandală, al cărui adevăr l-a învăţat în momentele de groază trăite pe front. în vremuri când vieţile oamenilor păreau că nu valorează nici cât noroiul din tranşee, în minte îi rămân întipărite ultimele cuvinte ale unui bătrân geolog muribund:

În mod normal nu dăm prea mare atenţie pietrelor de pe marginea drumului, nu-i aşa? [...] Ei bine, aici te înşeli, ştii? [...] Rocile s-au format în urma răcirii magmei încinse şi a solidificării acesteia; rocile se erodează sub acţiunea vântului şi a apelor pământului. Uite-aşa apar pietrele. La rândul lor, pietrele se macină şi devin nisip, iar nisipul se transformă în pământ nisipos. Apoi pietrele, nisipul şi pământul sunt duse de torenţi şi se aşază pe fundul lacurilor, bălţilor şi mărilor, unde se întăresc din nou şi se transformă în roci. Şi atunci roca aceea se erodează din nou, devenind iarăşi piatră [...] Până şi ultima pietricică din albia râului poartă cu sine întreaga istorie a universului.

Colecţia Cotidianul.