 |
Cu „Somnul de veci” am descoperit o nouă dimensiune a romanului poliţist. Dacă scrierile pe care le citisem până acum mă provocau să gândesc, să recompun un puzzle din indicii presărate de autor pe tot parcursul romanului, cărţile lui Raymond Chandler m-au făcut un simplu spectator la o lume suficient de viciată pentru a nu mai fi înţeleasă.
Detectivul Philip Marlowe nu mai este un personaj marcant, din contră, el poartă amprenta viciului. Cred că nu greşesc afirmând că Raymond Chandler l-a construit pe Marlowe după chipul şi asemănarea sa; la fel ca şi Chandler, Marlowe are o pasiune pentru alcool.
Philip Marlowe reprezintă un tip cu totul nou de detectiv. Mai mult, el a deschis „era” detectivilor neraşi, purtând veşnic o ţigară în colţul gurii, mereu capabili să facă faţă unei situaţii dificile printr-o remarcă ironică.
„Somnul de veci” mi s-a părut un roman acaparant, poate şi pentru că m-a introdus într-o lume care până acum îmi fusese străină. Nefiind mare amatoare de filme, societatea americană de la mijlocul secolului XX, cu gangesterii ei, cu femeile-fatale purtând mereu un pistol în poştă, cu detectivii şi cu criminalii ei, reprezentase o enigmă pentru mine. Romanul m-a introdus în această lume.
Totul începe în clipa în care detectivul Philip Marlowe este angajat de către generalul Sternwood, pentru a aduce lumină într-un caz de şantaj. Curând, Marlowe constată că misiunea care i-a fost încredinţată nu este din cele mai uşoare. Căci pe măsură ce detectivul se ţine de urma şantajistului, cadavrele se înmulţesc. În cele din urmă, Marlowe ajunge la concluzia că un simplu caz de santaj nu ar fi îngrijorat atât de mult pe un om înstărit precum generalul Sternwood. Detectivul decide să descopere adevăratul scop al angajării sale, devenind astfel pion într-un joc în care orice imprudenţă se plăteşte cu viaţa.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Autori romani
