Bine aţi (re)venit în Yoknapatawpha! Ţinutul unde este cel mai greu să faci o recenzie, tocmai pentru că el, Creatorul, îţi repetă obsesiv că vorbele nu mai au nicio putere. Şi totuşi tocmai el dovedeşte o măiestrie nemaivăzută în a se juca cu ele. Iată lumea lui Faulkner.
Structurat cu simplitate (fiecare capitol poartă denumirea personajului care îl povesteşte), firul narativ este construit pe baza monologului interior al personajelor. Punctul de pornire al romanului Pe patul de moarte este reprezentat de moartea lui Addie Bundren. Pentru că ultima sa dorinţă a fost să fie înmormântată în pământul strămoşilor ei, întreaga familie porneşte într-o periculoasă călătorie spre Jefferson.
Cu toate că această călătorie ne este prezentată din punctele de vedere ale tututor personajelor, să nu vă amăgiţi cu gândul că totul este explicat şi clar. Faulkner construieşte treptat şi cu mult suspans fiecare tablou al romanului şi nu o dată am simţit nevoia de a reciti capitole anterioare. Ni se oferă mici indicii, care doar dacă sunt puse cap la cap pot dezvălui în totalitate romanul.
Personajele sunt conturate cu precizie şi atenţie: Anse, soţul lui Addie, în căutare de noi dinţi şi nouă nevastă, eroismul aproape prostesc a lui Cash, agresivitatea lui Jewel, calculul rece şi curajos a lui Dewey Dell. Romanul are două puncte magice, care rămân adânc întipărite în memorie: desenul sicriului şi capitolul de 4 cuvinte al lui Vardaman.
Pe patul de moarte este un roman experimental, puternic şi deşi foarte trist, totuşi înălţator. Dacă nu aţi citit încă Faulkner, vă recomand să începeţi cu această carte. Dacă aţi citit alte romane, să nu pierdeţi ocazia să-l citiţi şi pe acesta. Este mai uşor decât Absalom, Absalom! sau Zgomotul şi Furia (disponibil aici) , dar poartă amprenta limbajului şi inovaţiei literare faulkneriene.
Autori romani
