Opere alese (2 vol.)

Ivan Petrovici Pavlov (în limba rusă Иван Петрович Павлов, 14 septembrie 1849 – 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog şi medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut foarte mult pentru că a fost primul care a fenomenul condiţionării clasice, în experimentele pe care le-a făcut cu câini.

În anii 1890, Pavlov a investigat funcţia gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura şi analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiţii diferite. El a observat că aceştia au tendinţa de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, şi a început investigarea acestei "secreţii psihice", cum a numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, şi a schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariţia şi eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe condiţionale" — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condiţional, ca urmare a unor experienţe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost efectuate în anii 1890 şi 1900, şi au fost puse la dispoziţia cercetătorilor occidentali prin traducerea unor experienţe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba engleză printr-o carte publicată în 1927.

În mod interesant, termenul lui Pavlov de reflex condiţional ("условный рефлекс") a fost tradus greşit din limba rusă ca reflex condiţionat, iar alţi oameni de ştiinţă care au citit lucrările sale au ajuns la concluzia că dacă astfel de reflexe ar fi fost condiţionate, ar fi trebuit să fie produse printr-un proces denumit condiţionare. După ce munca lui Pavlov a devenit cunoscută în vest, în special datorită scrierilor lui John B. Watson, ideea de condiţionare ca o formă automată de învăţare a devenit un concept cheie în psihologia comparată, şi la referinţa generală la psihologie, behaviorismul. Bertrand Russell a fost un avocat entuziast al importanţei lucrărilor lui Pavlov pentru filosofia minţii.

Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiţionale au influenţat puternic nu doar ştiinţa, dar şi cultura de zi cu zi. Termenul "câinele lui Pavlov" este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacţionează la o anumită situaţie, în loc să folosească gândirea critică. Condiţionarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World.

Se crede de obicei că Pavlov anunţa aducerea hranei printr-un clopoţel, însă notiţele sale arată utilizarea unui număr mare de stimuli auditivi, incluzând fluiere, metronoame, împreună cu stimuli vizuali.