Invierea

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.

Învierea ne invata in mod direct ceea ce Tolstoi a propovaduit toata viata: adevaruri profunde despre viata si moarte, acceptarea propriului destin si dorinta de a aduce la suprafata tot ce este mai bun in fiecare, indiferent de situatie.

In 1901, dupa pubicarea romanului Invierea, in care ataca vehement biserica, Tolstoi a fost excomunicat. Masurile s-ar fi vrut a fi mult mai drastice, dar faima lui era atât de mare, incat guvernul s-a temut sa procedeze altfel. In textul excomunicarii, publicat la data de 22 februarie 1901, sta scris negru pe alb ca Lev Nicolaevici Tolstoi e un dusman vechi si inrait al Bisericii.

Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cand isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adoles­centa si pe care a sedus-o ceva mai tarziu. Atunci cand femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica.

Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfarsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune peste bogatia stralu­citoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamant, a justitiei si a Bisericii.

„La prima vedere, fictiunea lui Tolstoi pare patrunsa de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atit de puternica, de clara, incat ea transcede universalul si lasa in urma ideile oricarei religii. In ultima instanta, ce-l framanta pe ganditorul Tolstoi depaseste ordinea estetica sau morala; miza romanelor sale este alta, Viata si Moartea.” (Vladimir Nabokov)

„Am inceput usor-usor cu Turgheniev si a fost o nimica toata. Mi-am pus atunci mintea si n-am avut ce-alege din domnul de Maupassant. Am luptat doua runde cu dl. Stendhal si mi se pare ca la a doua am avut oarece avantaj. Cu dl. Tolstoi, cel putin deocamdata, n-am avut curaj sa ma urc in ring.” (Ernest Hemingway)

„Se prea poate ca scrisul sa vina din minte sau din inima. Cand scrii cu mintea, cuvintele se asaza pe hartie cuminti, fara cusur. Dar cand scrii cu inima, ai atat de multe ganduri in cap, atat de multe imagini iti framanta fantezia, incat scrisul ti se poticneste, tot ce pui pe hartie este ciuntit si necopt.” (L. N. Tolstoi)

Lev Tolstoi - Invierea.