|
În „Generalul în labirintul său”, autorul urmăreşte ultima perioadă din viaţa lui Simon Bolivar, dar în acelaşi timp distruge o idee consacrată, aceea că marile personalităţi istorice trebuie să fie demne şi glorioase până în ultima clipă a vieţii lor. Portretul generalului este imaginea unui om bolnav, impotent, care vomită, flatulează şi expectorează la fel ca toţi oamenii.
Acţiunea romanului se desfăşoară pe două planuri; cel al prezentului, urmărind declinul trupesc al personajului principal , în care sunt intercalate flash-uri din trecutul glorios al lui Bolivar. Viziunea este, din punctul meu de vedere, destul de realistă; Bolivar este umanizat iar „gloria sa nepieritoare” durează mai puţin decât sugerează cărţile de istorie.
În ceea ce priveşte destinul Manuelei Saenz, am putea spune că este exemplul tipic de femeie care a luptat pentru a-şi asigura un loc în istorie şi a sfârşit în uitare.
„Generalul în labirintul său” este o carte tulburătoare, o redare extrem de reușită a unui destin tragic.
Cotare: [5 din 5 stele] |
|
|