|
“Există în 'Profeţii' o filosofie a istoriei. În ea putem observa o ordine superioară, care conduce, de fapt, haosul aparent al evenimentelor. Aceasta e demonstratia pe care o fac Hervé Drévillon şi Pierre Lagrange”, îşi prezenta Gallimard volumul lansat în 2003, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la naşterea profetului. Analiza din “Nostradamus. Eterna întoarcere” este cu atât mai rafinată cu cât profită de perspectivele complementare ale formaţiei autorilor, un istoric şi un sociolog. Hervé Drévillon, doctor în istorie şi conferenţiar la Universitatea din Paris, Pantheon-Sorbona, a abordat până acum, în mai toate scrierile lui, subiecte inedite ale trecutului, precum astrologia, violenţa sau armele. “Fixaţiile” lui istorice sunt completate de cele sociologice ale lui Pierre Lagrange, colaborator al Laboratorului de antropologie şi istorie al Institutului pentru cultură, care s-a preocupat la rândul lui de controversele legate de OZN, zodii şi paraştiinţe.
Cei doi academicieni francezi au studiat peste 130 de documente, scrise din 1555 până în prezent, de la scrierile lui Nostradamus până la sutele de pagini ale interpreţilor lui, încercând să înţeleagă ce a declanşat, de fapt, isteria generală legată de profeţiile sale. Pe parcursul a patru capitole, Drévillon şi Lagrange au descusut viaţa şi cariera profetului, cărţile sale, dar mai ales ecourile pe care le-a lăsat până în prezent. Plecând de la ucenicia medicului-astrolog stabilit în Salon-de-Provence, istoricul şi sociologul pătrund din primul capitol al monografiei în opera care i-a adus gloria lui Nostradamus, “Preziceri şi Profeţii”. “Vizionar sau şarlatan?”, întreabă academicienii în capitolul următor, schiţând felul în care viziunea lui Nostradamus a străbătut veacurile, stârnind fascinaţie sau iritare. Toţi cei pătrunşi de profeţiile lui au încercat, de fapt, să dea o ordine lumii, arată autorii în a treia parte a volumului, iar Nostradamus a “dobândit o dimensiune globală”, de o “actualitate inalterabilă”, scriu ei în ultimul capitol.
Anii 1999, 1792, 1609 si 1607 sunt speciali în previziunile lui Nostradamus. Ei fac parte din acel indice de 0,5% din profeţii care au fost datate precis. Autorii au anexat catrenele respective la sfârşitul monografiei, “traducându-le” pe înţelesul tuturor, alături de o altă parte din scrierile profetului, de la reţetele cosmetice şi de gastronomie la scrisorile către fiul său, Cezar, şi consultaţii astrologice prin corespondenţă.
Sute de ilustraţii, portrete ale astrologului, schiţe, parodii chiar din secolul al XVI-lea, pagini de manuscris sau tablouri care i-au inspirat scrierile, fotografii cu copertele primelor ediţii ale cărţilor sale, prima pagină a ziarelor şi catastrofele pe care le-a văzut cu 500 de ani înainte completează textul cercetătorilor din Hexagon. Explicaţiile acestora ajung până la definiţia astrologiei, traversând lumea din secolul al XVI-lea, bântuită de puterea supranaturalului, până la obsesiile apocaliptice ale secolului al XX-lea. În cele 130 de pagini, cartea pune sub lupă o constantă a umanităţii; indiferent de geografie şi timp, anxietatea colectivă este declanşată mereu de stimulii unui viitor sumbru. Interpreţii profeţiilor s-au folosit de cele mai sofisticate calcule matematice şi de instrumentele de decodificare ale cabalei pentru a descuia secretul acestora.
Hitler, comunismul, războaiele anilor '90, atentatele din 11 septembrie 2001, toate evenimentele traumatice ale secolului sunt trecute prin filtrul interpretării, autorii revenind, pentru fiecare dintre ele, la catrenele profetului. Cercetarea este completată de însemnările din jurnalul lui Goebbles despre Nostradamus, de zicerile gurului Shoko Asahara, cel care încercase să provoace Apocalipsa într-un atentat cu gaz în metroul din Tokyo, declaraţiile fizicienilor legate de eclipsele de soare sau de zvonurile care au circulat pe Internet, referitoare la profeţii, de la imaginea diavolului la navele extraterestre. “Interpreţii şi falsificatorii moderni nu sunt foarte diferiţi de cei vechi, însă posibilităţile primilor sunt nenumărate datorită editării digitale a textelor. Nostradamus cere să fie interpretat, iar opera sa funcţionează ca un formidabil pretext”, scriu Drévillon şi Lagrange.
“Obscuritatea este într-adevăr dominanta principală a prezicerilor. Ermetismul nu reprezintă însă nici o cochetărie ori vreun vicleşug slujind autorului pentru a se eschiva de la o eventuală confruntare a pronosticurilor sale cu realitatea. De fapt, revelaţia adevărurilor cereşti nu trebuie să fie la îndemâna înţelegerii plebei”, mai înţeleg academicienii francezi. Nostradamus a mobilizat, prin profeţiile sale, frica, arată ei. Iar isteria generată de scrierile medicului-astrolog devine, sub privirea analitică a cercetătorilor, o cheie de interpretat societatea pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu.
Cotare: [5 din 5 stele] |
|
|