|
Oarecum în legătură cu cartea de faţă, dacă cineva mi-ar fi spus că mă pot plimba aproape desculţ într-un parc pustiu, roua gâdilându-mi degetele, că mă pot uimi de zeci de vile frumoase cu parfum vetust boieresc şi grădini răcoroase dinainte, de case părăsite ca în romanele gotice, că mă pot legăna într-un balansoar cu o fată frumoasă şi veselă, admirând aerul ce se tot răcoreşte primprejur, dacă cineva mi-ar fi spus că pot face toate astea în Bucureşti, n-aş fi crezut. Dar într-o duminică dis-de-dimineaţă, toate astea se pot întâmpla.
Am o surpriză plăcută, descoperind cartea memorialistică a lui Tolstoi, Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea. Nu am terminat-o încă, mai 'lucrez' la Marias, dar am trecut de Copilăria şi m-a fermecat stilul atât de modern al lui Tolstoi, chiar postmodern, cu fragmente ale unei lumi apuse, pe care memoria abia la bătrâneţe ştie să le selecteze pe cele cu-adevărat importante, m-a înduioşat tare descrierea Nataliei Savişna, servitoarea iubitoare, un fel de coeur simple, mi-au plăcut descrierea vânătorii de la ţară, a primei dragoste, m-a impresionat mult descrierea morţii măicuţei sale tinere. Nu e o carte care să concureze cu romanele mari ale lui Tolstoi, dar îmi place, e o parte a vieţii unui om mare, pe care n-am întâlnit-o în Jurnal.
Cotare: [5 din 5 stele] |
|
|