 |
Când am terminat Forsyte Saga, nu m-am gândit decât să aflu cum se va sfârşi povestea dintre Jon şi Fleur, dacă Soames va fi pedepsit în vreun fel, ce se va întâmpla cu Irene. Comedia Modernă, continuarea primei trilogii, urmăreşte destinele celor rămaşi în viaţă din familia Forsyte, precum şi vieţile lui Fleur şi Jon.
Cu toate că felul uşuratic de-a fi al fiicei lui Soames, Fleur, n-ar trebui să atragă de partea lui simpatia cititorului, îţi este imposibil să n-o placi şi să nu-i acorzi circumstanţe atenuante.
Cartea este ca o ironie amară; destinele personajelor par a fi prestabilite; este inevitabilă întâlnirea dintre vechii îndrăgostiţi Fleur şi Jon, fiul lui Irene, aproape fatidica vizită la Robyn Hill, locul în care s-au destrămat atâtea legături. Tensiunea străbate întregul roman, iar autorul pare a se fi pus sub masca lui Soames, care constată cu un soi de tristeţe blândă felul în care societatea se schimbă sub ochii lui, modul în care moralitatea se transformă şi în care femeile evoluează. Dragostea lui aproape divinizatoare pentru Fleur îl face să treacă peste orice pentru a o vedea fericită. Michael, soţul lui Fleur, este un alt adorator al frumoasei care se simte fără inimă de când Jon i-a fost refuzat.
Cele trei cărţi (Maimuţa albă, Lingura de argint şi Cântecul lebedei) se învârt în jurul unor laitmotive , unor fine ironii pe care Galsworthy le dezvăluie doar atât cât să-i smulgă cititorului un zâmbet amar. Comedia Modernă este farsa pe care destinul le-o joacă lui Soames şi lui Irene, dar şi copiilor lor, Fleur şi Jon. Perechile Fleur-Michael şi Jon-Anne par a se baza mai mult pe dragostea unui singur partener; Fleur îşi recunoaşte încă de la început dragostea pentru Jon, dar se ascunde în spatele unei măşti mondene, în colecţiile ei de oameni, în petrecerile uşuratice pe care le organizează. Michael ştie că n-o va avea niciodată şi, cu toate acestea, îi este recunoscător că îl primeşte lângă ea, acordându-i aproape tot atâta atenţie cât îi acordă căţelului Ting-a-Ling. Jon, însă, reuşeşte să-şi îngroape sentimentele în California, în livadă cu piersici, dar numai până la revederea lui Fleur. Anne se teme de fosta iubire a soţului ei, pe care îl va avea, în cele din urmă, dar cu ce preţ?
Maimuţa albă este omul cu ochi mari şi blânzi, care nu mai aştepta nimic de la viaţă, care i-a înţeles prea mult ironiile. Lingura de argint este semnul sub care se nasc cei bogaţi, cei care au întotdeauna puterea şi opulenţa. Cântecul lebedei este moartea unui trecut, seninătatea unui început purificat.
Galsworthy analizează, în planuri paralele, relaţiile dintre oamenii simpli, care se zbat pentru o bucată de pâine, care fură ca să se salveze de la moarte, şi visele lor atât de umane care, până la urmă, se sting în aceeaşi ironie. Totodată, autorul prezintă politica britanică de la începutul secolului XX, foggartismul, o doctrină socială foarte interesantă, pentru îmbunătăţirea agriculturii şi eliminarea sărăciei de la periferiile Londrei. Jocurile parlamentarilor se fac tot pe baza relaţiilor mondene, iar în spatele disputelor politice se află cearta dintre două femei.
Prin ochii lui Soames, Galsworthy constată cum onoarea începe să fie persiflată, cum interesul este singurul care dictează acţiunile unui om. Un episod interesant este incendiul din casa lui Soames, care devine, de fapt, focul purificator pentru rătăcitoarea şi chinuita Fleur şi dispariţia liantului din familia Forsyte.
Tulburător este momentul în care Soames îşi găseşte rădăcinile, mormântul vechiului Jolyon, cel care a pus bazele acestei familii magnifice, trainice şi atât de umane.
Cartea se încheie cu speranţă; speranţă în ciuda tuturor tragediilor îndurate de familia Forsyte, în ciuda tuturor lucrurilor refuzate lui Soames şi lui Fleur, pasiunea stinsă acum pentru totdeauna – şi nu sunt cuvinte mari. “Comedia Modernă” este o trilogie care nu se uită; este o serie în care te regăseşti, în care ştii că eşti puţin din Soames, din Fleur, din Michael, din Jon ori din tatăl lui Michael, mereu pregătit cu o vorbă de duh.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Autori romani
