Cartea viselor

Jack Kerouac, sub numele său real Jean-Louis Lebris de Kerouac, s-a născut în 1922 în Lowell, Massachusetts.

Micul Ti Jean, aşa cum i se spunea în copilărie lui Kerouac, n-a vorbit engleza până la vârsta de şase ani, ci dialectul francez folosit în Quebec. Pe când era copil, a fost foarte afectat de moartea fratelui său Gerard (care avea numai 9 ani), traumă care avea să-şi găsească mai târziu expresia în proza lui Kerouac, în special în romanul Visions of Gerard. De altfel, fratele său este unul dintre personajele care îl vizitează, adesea, în universul oniric din Cartea viselor.

S-a înrolat în Marina Militară, dar nu a făcut faţă regimului cazon şi a ajuns, într-un final, în Marina Comercială. Când nu era pe mare, hoinărea prin New York împreună cu un grup de prieteni care aveau să formeze nucleul viitoarei Generaţii Beat: Allen Ginsberg şi Lucien Carr, William S. Burroughs, Neal Cassady, Herbert Huncke şi Gregory Corso. Primul roman al lui Kerouac, Oraşul şi cetatea, a fost publicat în 1950. în curând avea să descopere celebra sa „proză spontană (se aşeza la birou şi scria fără să acorde atenţie punctuaţiei sau ortografiei, nici măcar sintaxei) şi şi-a petrecut primii ani ai deceniului '50 scriind roman după roman, în timpul călătoriilor sale prin ţară. După ce scrisese Pe drum în trei săptămâni, a aşteptat şapte ani până în 1957, când cartea a fost în sfârşit acceptată de o editură şi a avut un mare succes la public, luându-l pe nepregătite pe Kerouac. în anii următori a publicat pe bandă rulantă texte scrise, în mare parte, anterior: în 1958 au apărut The Subterraneans şi The Dharma Bums, în 1959, Doctor Sax, Maggie Cassidy, Mexico City Blues, în 1960 Tristessa, Big Sur, urmat de Visions of Gerard (1963), Desolation Angels (1965). Succesul nu l-a ajutat deloc, dependenţei sale de benzedrină adaugandu-i-se o fatală dependenţă de alcool. Jack Kerouac a murit pe 21 octombrie 1969, la numai 47 de ani.

Cartea viselor, publicată în 1960, este o autobiografie scrisă din perspectiva viselor, în care drumurile lui Kerouac se încrucişează cu cele ale prietenilor şi personajelor sale din romanele anterioare.

Kerouac a scris numeroase poezii în limba franceză, iar de curînd biografii săi au descoperit că, iniţial, se apucase să scrie celebrul roman "Pe drum" în limba franceză. Chiar dacă în această limbă a mai scris două romane nepublicate, proza sa în limba engleză este presărată cu idei, exclamaţii sau mici intervenţii în limba franceză. În Cartea viselor, numeroase episoade, legate sau nu de lumea copilăriei şi de familie, conţin idei exprimate în dialectul din Quebec al părinţilor săi. Pe deasupra, Kerouac însuşi recunoaşte şi dezbate adesea, din perspectiva sa de autor-personaj, relaţia cu originile sale canadiene, într-o ţară în care toţi sunt americani, desfăşurând uneori scurte critici la adresa canadienilor "britanici", blonzi şi atletici, care îi dispreţuiau pe concetăţenii lor bruneţi, firavi şi vorbitori de limbă franceză. Quebecul, prin simbologia sa lingvistică şi genealogică, este o referinţă importantă pentru un scriitor ale cărui priviri se întorc adesea spre universul copilăriei sale americane.