Solomon, fiul lui David, a fost un rege incredibil de bogat și înțelept, care a domnit peste Israel între 970 și 931 î.Hr. El este creditat ca fiind constructorul Primului Templu din Ierusalim și este recunoscut ca profet atât în Talmud, cât și în Coran. Înțelepciunea lui Solomon a fost un dar de la Dumnezeu. După ce a săvârșit un sacrificiu lui Dumnezeu, Iahve i s-a arătat mai târziu în vis și l-a întrebat pe Solomon ce voia de la El. Solomon a cerut înțelepciune și Dumnezeu a răspuns personal rugăciunii lui Solomon și i-a promis o mare înțelepciune pentru că cererea lui nu era egoistă, ci neprihănită.
Sapientia Salomonis sau Cartea înțelepciunii lui Solomon este un text antic cu origini în iudaismul elenistic antic, la intersecția dintre tradiția biblică și cultura greco-romană clasică. Textul a fost acceptat ca parte a Bibliei creștine încă din Antichitatea Târzie și este inclus în canonul Vechiului Testament. Această lucrare a influențat în mod profund dezvoltarea gândirii religioase și filosofice în lumea creștină de-a lungul istoriei.
Cartea Înțelepciunii lui Solomon a fost scrisă în sec. I î.Hr., în limba greacă, și s-a bucurat mult timp de reputația de a fi cea mai interesantă carte din corpusul apocrif, ocupând un loc special printre cele șapte cărți sapientiale din Septuaginta.
Opera se împarte în trei secțiuni: prima secțiune a fost numită pe bună dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta înfățișează printr-un viu contrast diversele destine care îi așteaptă pe cei drepți și pe nelegiuiții care îi prigonesc. A doua secțiune este compusă dintr-un panegiric al Înțelepciunii, care dă și numele cărții. Atracțiile oferite de Înțelepciune ca Ființă cerească își găsesc expresia într-un limbaj ales și elocvent.
În cea de-a treia secțiune întâlnim o retrospectivă istorică a Israelului în Egipt și în pustie, întreruptă de o disertație despre originea idolatriei și despre relele aduse de aceasta.
Ediția I.
Beletristica
Carti pentru copii
