Nici bogăţia, nici insistenţele tatălui nu l-au putut ademeni pe Luigi Pirandello să accepte şi să imite valorile familiei sale, una dintre cele mai înverşunate împotriva Burbonilor. A primit educaţia primară acasă, în satul Kaos, din sudul Siciliei, însă mai mult l-au interesat fabulele şi legendele pe care i le spunea bătrâna sa slujnică. A descoperit atunci că îi place literatura şi pe la 12 ani deja scria prima sa tragedie, gusturi pe care tatăl său le dezaproba pentru că visa mai degrabă la studii tehnice pentru Luigi.
În 1880, familia sa se muta la Palermo, unde viitorul scriitor îşi va completa educaţia.
În anii de liceu citeşte enorm, axându-se pe poezia italiană a secolului XIX, şi începe el însuşi să scrie primele poezii, pe care i le inspiră, într-o primă fază, verişoara sa Lina, de care se îndrăgosteşte. Familia acesteia îi cere brusc lui Luigi Pirandello, după multe reticenţe şi refuzuri, să îşi abandoneze studiile, să se dedice afacerilor cu sulf în care era implicat şi tatăl său, situaţie care i-ar permite să se însoare cu Lina.
Cum căsătoria, care părea iminentă, s-a amânat, sicilianul s-a înscris la facultăţile de drept şi de litere din Palermo, simultan. În acea perioadă, campusul din Palermo era centrul unei mişcări politice incipiente - fascismul - şi, deşi Pirandello nu a aderat la ea, va lega prietenii strânse cu lideri ca Rosario Garibaldi Bosco şi Enrico La Loggia.
În 1887 se mută la Roma pentru a-şi continua studiile, ocazie cu care va frecventa asiduu şi teatrele. Din pricina unui conflict cu un profesor de latină, va fi nevoit să plece din Roma. Îşi va susţine teza de doctorat la Bonn şi, în scurt timp, va începe să predea estetica şi stilistica într-un institut din capitala Italiei. Perioada în care a locuit în Bonn este foarte importantă pentru scriitor, deoarece acolo a căpătat gustul pentru cultura germană, ale cărei influenţe îi vor marca ulterior opera.
Anul 1903 îi va aduce lui Pirandello numai dezastre: minele de sulf în care tatăl său investise nu numai cea mai mare parte a venitului scriitorului, dar şi o parte din zestrea soţiei sale, s-au prăbuşit. Soţia sa, o tânără timidă şi inhibată, pe care i-a recomandat-o tatăl său, a avut o cădere nervoasă puternică, urmată de o semipareză definitivă, şi nu îşi va reveni niciodată nici din blocajul psihic.
Scriitorul va trece de această perioadă în anii următori publicându-şi nuvelele în diferite periodice italiene şi mărind numărul orelor de meditaţie de italiană şi germană. Ceva mai târziu, în 1925, Pirandello va deveni directorul artistic al Teatro d’Arte di Roma, cu sprijinul lui Mussolini. Relaţia sa cu Mussolini a rămas ambiguă şi extrem de controversată în cercurile academice.
Unii critici sunt de părere că a acceptat relaţia cu liderul fascist pentru a aduce publicitate teatrului, alţii cred că a fost un simpatizant real al lui Mussolini.
Luigi Pirandello - Caietele lui Serafino Gubbio, operator.
Beletristica
Autori romani
