America

Franz Kafka (1883-1924) s-a născut la Praga, într-o familie de evrei înstăriţi, care cunoşteau limba germană. După severul Vladimir Nabokov, "el este cel mai mare scriitor german al timpurilor noastre. Poeţi ca Rilke sau romancieri ca Thomas Mann sunt pitici sau sfinţi de ghips în comparaţie cu el".

Kafka a studiat dreptul la universitatea germană din Praga şi a început să scrie primele povestiri în 1907, la un an după ce obţinuse titlul de doctor în ştiinţele juridice. A lucrat însă ca un funcţionar model, niciodată sensibil la rutină, la Institutul de asigurări în caz de accidente de muncă din Praga. În 1917 s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală care l-a şi răpus: a murit pe 3 iunie 1924, la sanatoriul Kierling, de lângă Viena.

Prea puţine povestiri i-au apărut în timpul vieţii, iar Procesul (1925), Castelul (1926) sau America (1927), cărţile care aproape au făcut corp comun cu numele lui, au fost publicate postum de Max Brod, bunul său prieten, editor şi biograf, care i-a încălcat astfel dorinţa răspicată a de a distruge tot, inclusiv scrierile deja publicate.

A lăsat o bogată corespondenţă cu Milena Jasenska, una dintre marile sale iubiri, un jurnal generos şi multe carnete cu însemnări, parte dintre ele pierdute după ce au fost confiscate de Gestapo, în timpul ocupaţiei fasciste. Flaubert a fost autorul pe care l-a iubit cel mai mult. America nu seamănă nici cu Procesul (1925) şi nici cu Castelul (1926). E o carte neterminată care dezvăluie un Kafka racordat la viaţă, la culorile şi la umorul străzii, un Kafka picaresc care scrie despre un puşti evreu, trimis de rude în SUA ca să se potolească după ce-i sucise minţile menajera. Cât a lucrat la roman avea de gând să-i pună titlul Der Verschollene (Omul dispărut). A publicat doar un capitol în timpul vieţii, în 1913 şi doar primele şase poartă titlurile alese de el. Tot Max Brod a fost cel care s-a ocupat de editare după moartea prietenului său şi romanul a apărut în 1927.