Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupă un loc aparte în creaţia dostoievskiană, fiind istorisit din perspectiva unui tânăr de nouăsprezece ani, ale carui imaturitate, prospeţime şi naivitate se reflectă magistral în vocea narativă. Fiul nelegitim al unui moşier depravat, tânărul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscilează neîncetat între pornirea de a scoate la iveală greşelile tatălui şi dorinţa ascunsă de a-i câştiga preţuirea. Înarmat cu un document despre care îşi închipuie că îi va oferi puteri depline asupra celorlalţi, Arkadi pleacă la Petersburg să-şi întâlnească tatăl, însă această experienţă iniţiatică îi dezvăluie mizeriile concrete ale vieţii adulte şi îi schimbă din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugrăveşte cu o măiestrie inegalabilă adolescenţa ca pe o stare de nesiguranţă, ignoranţă şi nedesăvârşire, dar şi de bogăţie şi exuberanţă în care totul este posibil.
„Desi personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reactia lui Dostoievski fata de lumea ce-l inconjoara apare mai degraba in manifestari decit in discurs: in felul in care se misca, gesticuleaza, se scarpina, se holbeaza sau rid aceste personaje. Rareori, in marasmul de gesturi, multe fara insemnatate, transpare cite o intorsatura de fraza, cite un sunet al carui inteles adinc rascoleste pe neasteptate soarta eroilor, ii impinge, cu alte cuvinte, in scena, ii trezeste la viata.” (Andrew R. MacAndrew)
„Romanele lui Dostoievski sint furtuni ale clarviziunii, virtejuri in marea de nisip, capcane de apa care ameninta sa ne traga in adincuri la fiecare miscare. Intimplarile si personajele sint tinute alaturi de un singur liant, mai puternic decit oricare altul, materia sufletului. Furat de poveste, cititorul se trezeste apucat si aruncat de colo-colo pina la uitarea de sine; orbit, sufocat, el se trezeste victima unui rapt dumnezeiesc. Doar citind Shakespeare am avut aceleasi revelatii.” (Virginia Woolf)
F.M. Dostoievski - Adolescentul.
Autori romani
