Adio, arme

Adio, arme este povestea locotenentului Henry, concentrat pe frontul italian in timpul Primului Razboi Mondial, si a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o sora medicala englezoaica. Inca de la prima lor intilnire, Catherine ii povesteste, de parca in contextul respectiv propria ei tragedie si-ar fi pierdut orice interes, cum logodnicul ei fusese omorit in lupta cu un an inainte, dupa ce incercase in zadar sa o convinga sa se casatoreasca. Cei doi incep o relatie, iar Henry este convins ca nu e indragostit de Catherine si nici nu o va iubi vreodata. Pentru el, acesta e doar un joc, la fel ca bridge-ul, doar ca in locul cartilor sint folosite cuvinte. Destul de curind, insa, jocul devine serios si in cele din urma Henry dezerteaza ca sa fie impreuna cu Catherine.

Recomandări

„Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii.” (Tennessee Williams)

„Hemingway a fost unul dintre cei mai straluciti, mai indrazneti si mai rigurosi stilisti din intreaga literatura universala, urmarind neclintit principalul scop al artei sale: acela de a surprinde insasi esenta umanitatii, asa cum apare ea in spectacolul tragicomic al vietii. Iar cei care l-au cunoscut pot depune marturie ca era la fel de bun ca om pe cit a fost ca scriitor.” (William Faulkner)

„Scriitorul adevarat este un om singur. Si, pe masura ce creste in ochii celorlalti, se cufunda tot mai mult in singuratate. Iar daca este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevarat, fiecare carte este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramine mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe cai ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altii au dat gres. Dar sa scrii literatura nu inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astazi, sintem nevoiti sa mergem mai departe decit am fi crezut vreodata ca putem ajunge, sa iesim in larg, pina cind raminem cu totul singuri, lipsiti de orice sprijin.” (Ernest Hemingway)